Povestea peretelui mov

Foto

O să vă spun o poveste despre o domniţă care a vrut la un moment dat un perete mov. Mov închis. I se pusese pata pe culoarea asta şi după ce a suprasaturat dulapul cu haine, a trecut la pereţi. Era tânără şi naivă şi de abia îşi descoperea personalitatea, aşa că având la dispoziţie nişte pereţi numai buni de zugrăvit, nu a stat prea mult pe gânduri şi a trecut la treabă.

Anii au trecut (nu mulţi, ce-i drept), iar peretele mov e încă acolo în living. Între timp, lucrurile s-au mai schimbat. Gusturile s-au mai rafinat, visele şi planurile au apucat-o pe alte căi, mai frumoase şi parcă peretele mov e în plus în toată ecuaţia asta. Ca să înţelegeţi mai bine cum îl vede domniţa, gândiţi-vă la o cicatrice mare din genunchi, care a rămas acolo după o căzătură din mărul bunicului. Amintirea e frumoasă, chiar dacă întâmplarea a fost dureroasă la vremea ei, dar când vrei să porţi rochiţa cea vaporoasă, parcă ai vrea să scapi de semnul de pe picior. Aşa şi cu peretele: ţi-aduce aminte de tine, de cum erai într-o anumită etapă a vieţii, dar acum vrei să scapi de el.

În timp ce scrie rândurile astea, domniţa se uită la perete şi îi spune că i-a pus gând rău. Şi lui, şi fraţilor de culoarea lavandei. A venit primăvara şi în curând se face cald şi se apucă de re-zugravit pereţii. Îi vrea pe toţi albi ca zăpada. 

Cred că totuşi domniţa va încerca o simulare în Photoshop ca să nu regrete apoi Şi mai apare o problemă: ce fel de lavabil alb să folosească pentru a acoperi movul intens?

Voi aveţi pereţi pe care aţi vrea să îi coloraţi altfel?

Comentarii Facebook